Dimineață ne dăm adunarea în fața Cabanei Cetățile Ponorului. Daniel și Anca erau cazați în Camping Glăvoi și traseul spre Ghețarul Vârtop trecea prin fața cabanei noastre. Așa că cel mai bun loc de întânire era evident în fața cabanie noastre. Tot în același timp și în aceeași direcție s-au nimerit să pornească o familie cazată în cabană cu noi.
Puțin mai încolo mai mărim un pic gașca, câțiva tineri fugiți cu corturile din Camping Glăvoi, pentru a scăpa de gălăgia din camping, erau dornici să ne însoțească.
Surprinzător de repede și-au strâns corturile și ni s-au alăturat. Hai că atmosfera începe să se animeze. Vechii noștri parteneri ar putea deveni invidioși că le-am găsit așa repede înlocuitori.
Trecem pe lângă Peșterile Coiba Mare și Coba Mică, lasându-le pentru a le vizita la întoarcere, ne îndreptăm direct spre cătunul Casa de Piatră, de unde urma să ne însoțească un ghid până la Peștera cu Ghețar de la Vârtop, căci această peșteră nu se poate vizita pe cont propriu.
Unii au venit aici, din direcția opusă, respectiv dinspre Scărișoara, cu trocariciul.
Ajungem în sat.
Nu a fost chiar ușor să găsim ghidul. Am aflat adresa acestuia și ne-am deplasat la el acasă.
Însă pe acesta ia-l de unde nu-i. Și doar discutasem cu el la telefon înainte de a veni încoace. Acum nu răspundea la telefon. Nu prea înțelegeam ce se întâmplă, ne-a tras țeapă? Până la urmă am înțeles că omul era plecat cu un alt grup în peșteră. Un alt sătean s-a oferit să ne ducă până la intrarea în peșteră
și de-acolo urmând a ne prelua ghidul pentru a o vizita. Și nenea ne-a dus pe o potecă numai de localnici știută,
cică cel mai scurt drum spre peșteră, însă și cel mai obositor.
A stors untul din noi.
Și ne uitam la el că nu schița nimic că ar fi obosit vreun pic.
Am ajuns într-un final la gura peșterii.
Dăm cu subsemnatul înainte de a intra în peșteră.
Peștera Ghețarul Vârtop.
Coborâm de data asta pe poteca turistică.
Pe drumul de întoarcere ne oprim la cele 2 peșteri.
Peștera Coiba Mică.
Peștera Coiba Mare.
Acum se sparge gașca. O parte continuă spre Scărișoara, noi ne întoarcem spre spre cabana noastră!
Pe drum ne prinde ploaia
și asta ne împrăștie după viteza diferită de mers a fiecăruia.
Ne reunim pe partea cealaltă a muntelui, unde era soare.
Și cu asta s-a cam terminat vacanța noastră. Aceasta este ultima noastră seară pe care o vom petrece la Cabana Cetățile Ponorului.
Măcar avem parte de o seară animată de un grup mare de copii veniți în tabără și a căror cântece la chitară ne-a uns pe suflet.
Am rămas prieteni și cu cealaltă familie cu 2 copii. Tatăl urma să meargă cu cei 2 copii spre Oradea, în timp ce mămica urma să se întoarcă la Sibiu. Și auzind tot felul de variante chinuite prin care ar putea mămica să ajungă acasă, ne-am băgat și noi în seamă că drumul nostru spre București trece prin Sibiu și am putea să o luăm cu noi, dacă dorește. Tare bucuroasă a fost! Și noi de asemenea că am putut să o ajutăm.
