Un traseu ușurel de ziua lui Răzvan: Cioplea - Cabana Susai

Ziua lui Răzvan cade fix în mijlocul săptămânii, mai precis mijlocul părții lucrătoare a acesteia, adică miercuri. Dacă ar merge la grădiniță și-ar putea sărbători ziua alături de colegii lui. În cazul de față, cu grădinițe închise, cu părinții lucrând, cum ar putea el să simtă că aceasta este o zi specială? Tati o fi el acasă, dar este doar fizic, că mintea și atenția îi sunt la serviciu. Ce-ar fi să ne luăm amândoi o zi liberă și să o petrecem în întregime alături de Răzvan! Gata, s-a hotărât! Așa facem! Dacă e vreme frumoasă, plecăm dimineață cu direcția munte, urmând a ne întoarce seara. Alegem un traseu ușurel să facem o plimbare, apoi mergem să vedem muzeul machetelor de trenuri de la Sinaia. Răzvan a fost foarte încântat de idee. Iar dacă va fi vreme ploioasă, atunci am putea desface cadoul și ne vom juca cu el toată ziua.

Ce traseu ușurel să facem? Dacă avem în program să vizităm muzeul machetelor de turnulețe de la Sinaia, e clar că ne-am îndreptat privirea spre Valea Prahovei. Valea Prahovei înseamnă Munții Bucegi, Munții Baiului, Masivul Piatra Mare, Masivul Postăvaru și altceva nu mai știu. Și am ales Piatra Mare, căci am găsit un traseu ce mi s-a părut chiar potrivit: Predeal (Cioplea) - Cabana Susai. Distanță de parcurs ar fi cam 3 km, diferență de nivel cam 350 m, ar fi un traseu de 1 oră, iar dificultatea extrem de scăzută întrucât traseul se desfășoară prin pădure și se poate utiliza chiar drumul de acces cu mașina la cabană. Deci dacă poți merge cu mașina eu zic că este foarte ușor să mergi cu piciorul, doar că de cele mai multe ori drumul de mașină este mult prea lung.

Vremea pare să fie bună. Astfel miercui dimineață suntem pregătiți de plimbare. Nu trebuie să ne punem nici ceasul să ne trezească cu noaptea-n cap, căci în timpul săptămânii trebuie să fie traficul lejer pe Valea Prahovei. Aveam notate coordonatele unde urma să lăsăm mașina: 45.509639, 25.601662. Practic aici se termină asfaltul și începe drumul forestier. Îi dau gps-ului coordonatele și pornim la drum. Așa să tot pleci la munte! În mai puțin de 2 ore eram ajunși la destinație. Mai e o singură mașină parcată aici.

Pregătiți de traseu? Păi să pornim!

Prin pădure, tot prin pădure!

Cu pauza lungi și dese, cheia marilor succese!

Ne mai odihnim ba pe iarbă, ba pe o buturugă, ba pe o rădăcină de copac. E nevoie de multă, multă odihnă. Dar nu ne grăbim nicăieri.

Nu am parcurs noi traseul într-o oră,

dar după 1 oră și 20 de minute vedeam o cabană.

S-a dovedit că nu asta era Cabana Susai, cu toate că așa scria pe ea,

dar cică ar fi proprietate privată.

Nu-i nimic, mai ocolim vreo 400 m și ajungem în sfârșit pe terasa adevăratei Cabane Susai. Cred că putem rotunji că am terminat traseul cam într-o oră și jumătate. Mulțumitor!

Mi-am adus aminte de ce am ales de fapt acest traseu. Uite ăsta este motivul care a înclinat decisiv balanța să aleg acest traseu pentru astăzi!

Această minunată priveliște!

Să admirăm Bucegii!

Coștila

Crucea Caraiman

Ăștia îmi seamănă a fi Colții Morarului.

Pe acolo pe undeva trebuie să fie Cabana Omu.

Când am ajuns noi erau pe terasă doar vreo 2 ospătari, dar ușor, ușor a început să se animeze lucrurile. Am văzut că se poate ajunge aici și cu o mașină cu garda joasă.

Am stat pe aici vreo jumătate de oră, poate mai bine. Suficient ca să ne încarcăm bateriile. Acum o putem lua din loc.

Nu pornim direct spre mașină. Facem un mic detur,

să vedem o deschidere spre Piatra Mare, către care ne-a îndrumat Răzvan.

Și cu ocazia asta observăm și niște urme proaspăt memorate în noroi.

Cine-o fi umblând desculț prin pădure?!

Acum putem reveni la traseul pe care am urcat. La urcare ne întâlnisem cu o familie, din care mătușa era un pic cam speriată de acest traseu, cică ar avea înclinația cam mare pentru genunchii ei, așa că la întoarcere au hotărât să urmeze forestierul. Noi nu prea eram în acord cu părerea dumneaei, dar nu puteam nici să o contrazicem în mod direct, căci fiecare își cunoaște cel mai bine propriile limite.

Mai oprim din loc în loc să culegem muguri de brad.

Câțiva stropi țin să își facă și ei apariția, dar nu vor chiar să ne sperie.

Până la mașină s-au și liniștit.

Acum să ne îndreptăm spre Sinaia. Muzeul machetelor de trenulețe ne așteaptă. Până nu demult nici nu știam de existența acestui muzeu. Pe lângă Gara Sinaia am trecut de nenumărate ori, implicit am trecut și pe lângă el. Dar acest muzeu îmi pare a fi puțin cam ascuns de ochii lumii, de parcă nu și-ar dori prea mulți vizitatori. Eu am aflat de el întâmplător când căutam trasee pentru a le face cu cei mici.

Am oprit mașina în parcarea gării. Nu mă așteptam să fie parcare cu plată, dar să îmi ceară 10 lei pentru parcare nici atât. Nu aveam chef nici să caut în altă parte un loc gratuit de parcare. Aveam să aflu puțin mai târziu că eu am scăpat relativ ieftin cu 10 lei, câteva străzi mai în interiorul orașului Sinaia am văzut parcare cu 15 lei. Tarifele astea se aplică la ziua de parcare, adică este un tarif unic pentru oricât de mult stai într-o zi, dar eu nu am de gând să stau cu orele ca să ajung la un tarif orar mai rezonabil. Deja mă gândesc să lăsăm mașina aici și să plecăm pe jos în plimbare prin Sinaia, să vedem și Castelul Peleș, dacă tot am plătit parcarea pentru o zi. Dar asta vom face după ce vom vizita muzeul.

Chiar ne-a încântat muzeul acesta. Nu o fi el un muzeul mare, dar ne-a plăcut.

Nu știu cât de des trec trenuri pe aici, dar trebuie să vedem și noi unul în mișcare, căci ne place să privim cum vin și pleacă trenurile din gară. La fel pățim și când ajungem în Gara de Nord din București, ne plimbăm de la un peron la altul, ca să urmărim cu atenție deplasarea fiecărui tren.

Apoi privim locomotiva veche expusă aici.

Și mașina pe șine. Asta îmi aduce aminte de filmul "Back to the Future" ("Înapoi în viitor").

Acum pornim la pas spre țina următoare: Castelul Peleș.

Dar mai întâi traversăm un parc.

Nici nu știam de locația Cazinoului din Sinaia.

Oprim puțin la Mănăstirea Sinaia.

Aleea aceasta, ce ne conduce spre Castelul Peleș, nu am văzut-o niciodată așa pustie.

Castelul Peleș!

Ne mulțumim privindu-l de la distanță, căci au cam obosit piciorușele lui Răzvan. Și nu mai are cine să îl mai ia în brațe.

Înapoi spre mașină și tuleo spre casă!

Etichete:
masivul piatra mare
Comentarii