După traseul făcut ieri, ne întrebam oare ne vom mai putea mișca astăzi. De fapt doar Emi se întreba asta. Eu mă întrebam dacă mai avem chef de vreun alt traseu azi. Și, mie cel puțin, îmi cam lipsea. Încercam să aranjez lucrurile de așa natură încât să nu ajungem să urcăm la Cetatea Zânelor. Mai ales după ce citisem că ar fi de mers cam 5 km și ne va lua cam 2 ore. Pe lista de obiective găsită la pensiune mai scria ceva de o cetate: Cetatea Ileana Cosânzeana. Nu mai auzisem de aceasta, dar lista părea a prezenta la modul distinct cele 2 cetăți: Cetatea Zânelor și Cetatea Ileana Cosânzeana. Și totuși ceva îmi spune că sunt una și aceeași, că prea seamănă legendele lor, parcă și denumirile îmi sună oarecum asemănător. Pentru Cetatea Zânelor aveam deja niște coordonate, un traseu marcat, un track gps și un punct de plecare, respectiv campingul din Covasna. Putem spune că aceasta chiar există. Pentru Cetatea Ileana Cosânzeana nu prea aveam nimic, decât o localizare generică în Pădurea Miske, că de-aici și numele alternativ de Cetatea Miske. Nu pare a fi decât o poveste. Ar mai fi de văzut planul înclinat, o cascadă situată foarte aproape de șosea, Cascada de sub Șiclău, și mocănița, poate chiar ne vom plimba cu ea.
Să începem cu planul înclinat. Planul înclinat este o demonstrație de excelență în inginerie a unor constructori de căi ferate prin realizarea unei metode de transport a lemnelor făcând o mare economie de energie. Pentru urcarea unui vagonet gol pe planul înclinat era folosită greutatea unui vagonet plin în coborâre prin legarea acestora cu un sistem de scripeți. Lucru și mai interesant era că totul se desfășura pe aceeași șină, doar la mijlocul planului, unde s-ar fi întâlnit cele 2 vagonete erau 2 șine pentru a putea trece vagonetele unul pe lângă celălalt, fără a se ciocni. Acum însă nu a mai rămas mare lucru din această capodoperă, însă mergem să o vedem, căci am observat "evoluția" ei în imagini de-a lungul timpului și modul în care natura își revendică terenul. În mod sigur în câțiva ani pădurea se va fi refăcut complet, iar de la distanță nu vei mai putea observa pe unde a fost o dată planul înclinat. Doar luând-o la pas prin pădure vei mai putea observa șinele dezafectate și uitate acolo. Acest lucru este posibil de altfel și acum. Aș fi fost interesat de parcurgerea unui astfel de traseu, însă lipsa vreunui traseu marcat printr-o pădure nu prea umblată mă cam sperie.
Vedem pe dreapta un mare panou pe care scrie Cetatea dacică.
Oprim. Este lângă un loc mare, amenajat pentru picnic, chiar așa scrie că este destinația lui. Nu scrie nimic despre distanță și durata traseului. Încolo pornește un drum de pământ ce pare a fi ușor practicabil cu mașina. Păi, dacă ne mai rămâne timp, poate ne întoarcem și încercăm să abordăm drumul cu mașina. Ce chestie! Am aflat până acum de existența a 3 cetăți în zonă: Cetatea Zânelor, Cetatea Ileana Cosânzeana și această cetate dacică.
Nu știu cum am făcut, dar am ajuns la ieșirea din Covasna ratând locația campingului. Și totuși ieri l-am observat. Să fie oare după ieșirea din Covasna?! Am pornit iar pe drumul de macadam spre Comandău. Parcă nu era totuși așa departe. Păi nu e, că este înainte de ieșirea din oraș. Acum hai să mergem până la Comandău, poate vedem cealaltă parte a planului înclinat. Gândesc că ar trebui să fie și dinspre Comandău la fel cum este dinspre Covasna. Dar mai avem vreo 40 de minute de mers, îmi spune Cornelia. Mai bine ne întoarcem. Bine, ne întoarcem. Ghici unde ne hotărâm să ne întoarcem. Ajunsesem deja la locul de unde plecasem ieri pe traseu spre Vârful Lăcăuți.
Ajungem înapoi în Covasna și chiar la panoul de intrare în localitate, pe partea stângă de data asta, era panoul de prezentare a planului înclinat. Păi aici am vrut să oprim și la dus, însă era deja o mașină oprită. Este un refugiu aici, însă ar încăpea doar două mașini. Bineînțeles, dacă mașina oprește chiar în mijlocul refugiului, atunci nu mai încape și a doua. Din nou se întâmplă să fie oprită o mașină aici, ocupând tot spațiul. Nu-i nimic, noi vom opri puțin mai încolo.
Ia uite, vine și mocănița: o locomotivă în miniatură și un vagon cu persoane. Mare mocăniță, mare!
Am impresia că vine doar până la planul înclinat. Nu cred, îmi zice Cornelia. Cred că merge până la Comandău. O fi mergând, dar eu nu prea văd pe unde. După ce a oprit mocănița în apropierea planului înclinat pentru a permite pasagerilor să îl admire, ne îndreptăm și noi spre ea.
Și întrebând mecanicul de locomotivă, ne lămurim, aici e capăt de linie. Acum înțeleg de ce zicea la programul de funcționare ceva de genul: "consecutiv". Cred că ar fi putut să menționeze că durata unei curse este de aproximativ jumătate de oră cu tot cu pauze, hai poate un pic mai mult.
Admirăm și noi planul înclinat.
Cu ăla se schimbă macazul, tati.
Acum să căutăm Cascada de sub Șiclău. Uite mocănița a oprit, pe drumul de întoarcere, puțin mai încolo.
Cred că a oprit să meargă pasagerii la cascadă. Hai și noi!
Mergem și noi ca trenul pe șine.
Traversăm strada, ne uităm la excavator, căci el este cel mai interesant și vedem niște persoane mai jos, în apropierea apei.
Aici trebuie să fie cascada! Cascada asta am găsit-o și drept Cascada Lorinț la domnii Puscarciuc pe blog. Sau poate vorbeau de o altă cascadă!? Nu o fi ea o cascadă mare, însă este frumoasă și, mai ales, ușor accesibilă.
Hai să mergem acum la cetatea dacică. Mergem și noi cu mașina cât se poate și om continua apoi pe jos, dacă avem chef. Ajungem la panou, facem stânga și mergem binișor pe acest drum. Suntem însoțiți de marcaj punct galben. Deja începe să se facă niște conexiuni în cap. Nu cumva citisem despre acest marcaj că duce la Cetatea Zânelor!? Vom vedea. După câțiva kilometri marcajul ne face semne că trebuie să virăm la dreapta, pe potecă. Gata cu mersul în mașină. Hai că am scutit ceva drum, mergând cu mașina. Putem să depunem un minim de efort să urcăm această ultimă porțiune pe jos, chiar dacă pornește binișor în sus.
Ia uite, sunt și trepte.
Cred că mai sunt vreo 500 m de mers.
Privind pe gps, descopăr că urmăm chiar track-ul spre Cetatea Zânelor. Și chiar nu mai avem mult. Uite-așa împușcăm noi 2 iepuri dintr-o lovitură: Cetatea dacică și Cetatea Zânelor. Cine știe!? Poate au fost chiar 3 iepuri.
Această cetate cică ar fi cea mai bine conservată cetate dacică din afara zonei Orăștie.
De aici avem și o belvedere superbă asupra orașului Covasna.
Ia uite cum se apropie ploile! Păi azi după-amiază erau prognozate ploi. Din acest motiv am și ales să mergem ieri pe traseul acela lung, spre Vârful Lăcăuți. Oricum avem timp să coborâm până ajung norii aceia la noi.
N-aș fi crezut că mai urcă cineva până aici, la cetate. Dar uite că mai sunt câțiva, chiar două mașini.
Mai facem o ultimă oprire la gara mocăniței.
Locomotiva asta o scot la plimbare doar când e mare sărbătoare.
Și apoi ne îndreptăm spre casă.
Iar după noi potopul!
