Relaxare în zona Mangalia

Weekend-ul anterior a fost agitația de 1 mai. Astfel, oriunde te-ai fi dus dădeai peste aglomerație, inclusiv la mare. Noi ne-am hotărât să mergem la mare săptămâna următoare, căci sigur ar fi mai lejer. De fapt, avem un motiv bine întemeiat să ajungem la Constanța: este ziua lui tătăiță.

Ce-ar fi dacă tot ajungem la Constanța, să mai și vizităm ceva. Altfel, când mai mergem în plin sezon, nu este chiar lesne să te deplasezi între Constanța și Mangalia, căci acolo avem în plan să ajungem. Avem pe listă Cetatea Callatis de foarte mult timp, însă nu s-a legat niciodată o plimbare până acolo. Lasă că vom merge acum, suntem hotărâți.

Duminică dimineață plecăm în direcția Mangalia. În mai puțin de 1 oră ajungem în centrul celui mai sudic oraș de pe malul mării.

Parcăm la vreo 200 de metri de coordonatele Cetății Callatis. Și acum vom merge pe jos. Trecem pe lângă tărăbuțe ce au la vânzare tot felul de nimicuri, dintre care ne-au atras atenția drujbele, căci suntem la capitolul învățat mașini unelte.

Ajungem la locație. Aici privim printr-un gard rupt o mare de ierburi. Parcă se disting niște ziduri acolo, în lanul de iarbă.

Nu pot să cred că nu avem ce vedea la renumita Cetate Callatis. Trebuie să fie mai mult de atât. Hai să dăm un tur. Prin stânga sau prin dreapta? Prin stânga înseamnă că am urcat degeaba dealul ăsta. Vai ce lene am câteodată! Deci facem ocolul în sens invers. Toate indiciile ne spun că am luat-o în direcția greșită. Acum, dacă am pornit așa, să o ducem până la capăt. Uite-așa ajungem să vedem și marea de aproape.

Vezi!? Altfel nu ajungeam să ne plimbăm pe plajă și să luăm temperatura apei.

Hehe, păi anul trecut, prin iunie, era apa mult mai rece decât acum.

Mai smulge-l pe Răzvan de la nisip acum, dacă poți.

Cu greu reușim. Ajungem pe partea cealaltă a cetății și, de teama că nu vom descoperi nimic, am zis că poate ar fi bine să întrebăm. Am nimerit tocmai paznicul și a fost tare bucuros să ne facă turul de onoare al cetății. Simțea și el nevoia să vorbească cu cineva. Hai că ar fi câteva ziduri de văzut, doar că autoritățile au cam lăsat vegetația să își revendice teritoriul aici.

Acolo cică ar fi fost niște băi.

Dincoace niște izvoare.

Pe plăcuță zice că s-ar fi numit Izvorul Hercules.

Odată a fost și păzit acest sit.

Cică ar fi și un muzeu al Cetății Callatis puțin mai sus. Însă noi nu l-am identificat urmând indicațiile paznicului și nici nu am insistat.

Continuăm spre Cetatea Albești. Aici am ceva emoții că nu vom găsi nimic. Am descoperit însă existența indicatoarelor ce ne-au îndrumat până la baza dealului: Fortificația Dealul Albești.

Coordonatele noastre notate erau cam în altă direcție de la șoseaua principală, însă le-am considerat mai de încredere pe acestea din teren.

Asta să fie dovada existenței cetății?!

Sau poate asta?!

Tot dealul trebuie să fi fost o cetate.

Tot în zonă ar mai fi de vizitat Peștera Limanu. Coordonatele pe care le aveam s-au dovedit a fi destul de corecte. Puțin înainte de a intra în localitatea Limanu, pe partea stângă ne indicau a fi Peștera Limanu. Oprim. Privim în direcția respectivă. Să fie acolo vreo peșteră, oare? Parcă nu îmi vine a crede. Însă nu știu nici ce m-aș fi așteptat să văd. Poate vreo intrare imensă în pământ, cum vezi la peșterile de la munte. Pe partea dreaptă a ieșit la păscut o turmă de capre. Din nou iese Cornelia la înaintare să-l întrebe pe cioban de locația peșterii. Păi acolo peste drum, unde ne indica și gps-ul.

Lăsăm mașina pe marginea drumului și traversăm. Alegem varianta cea mai lejeră de a traversa valea ce ne desparte de peșteră. Iar la intrarea în peșteră ne așteaptă doi copii. Asta e peșteră sau wc public? Intrarea cu formă de ușă și hârtiile aruncate în interior la asta te duc cu gândul. E peșteră primim răspunsul convingător de la cei doi. Păi să intrăm.

Să avem grijă să nu ne pierdem, căci peștera este foarte ramificată și nu am fi primii care s-ar pierde în ea. Se zice că galeriile peșterii ar ajunge până în Bulgaria.

Structura dealului îmi pare foarte asemănătoare cu cel pe care se afla Fortificația Dealul Albești. Nu cumva ce am presupus noi acolo ca fiind ziduri, erau de fapt niște simple stânci? Și urmele zidurilor or fi fost în altă parte? ​

Cam atât am avut pe ordinea de zi. Nu știu dacă ar mai fi ceva important de văzut prin sudul Dobrogei. Mai venim dacă mai aflăm ceva. Ah, era să uit. Pe drumul spre Albești văzusem un indicator spre Ferma Animalelor Ograda Veseliei și cred că am fi mers să o vedem dacă nu ar fi fost Răzvan obosit.

Când am ajuns acasă am luat google maps la analizat.

Marker-ul roșu este locația panoului Fortificația Dealul Albești, iar ruinele Cetății Albești sunt mult în stânga, unde scrie Cetatea Albești. Dacă mi-aș fi făcut mai bine lecțiile de acasă, aș fi știut de această țeapă și nu m-aș fi luat după indicatoarele lor. Un zoom mai mare asupra locației ne dezvăluie o suprafață destul de întinsă acoperită cu ruine, vizibile chiar și din satelit.

Uite că va trebui să revenim la Albești, să vedem Cetatea Albești.

Detalii
Data excursiei
6 mai 2018
Comentarii