Serbia - Zoo Belgrad

Astăzi părăsim Serbia. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de cele 2 săptămâni petrecute vizitând cele mai frumoase locații din Serbia. Asta se întâmpla în urmă cu 2 ani. De data aceasta ținta noastră nu este Serbia, așa că suntem doar în trecere pe aici. Totuși nu vrem să treacă o zi fără să vedem ceva frumos, iar de la sârbi ne-au mai rămas încă multe de văzut. În urmă cu 2 ani nu se declanșase încă atracția pentru grădinile zoologice. Acum, dacă tot trecem prin Belgrad, căci pe-acolo ne duce drumul spre Croația, ce-ar fi să vizităm Grădina zoologică din Belgrad. Îmi aduc aminte de locația ei. Când am fost în vizită la Belgrad, am văzut Cetatea Kalemegdan și ne-a atras atenția o trecere de pietoni foarte simpatică. Avea formă de zebră, mă refer la animalul zebra. Nu făcusem până atunci nicio legătură între o trecere de pietoni și faptul că mai este denumită și zebră. Deci aveam lângă cetate o grădină zoologică. De la intrare nu mi-a inspirat a fi cine știe ce de capul ei. Mă gândeam că e una în miniatură, cu un număr restrâns de animale. Și cu ideea asta am rămas în minte. Când a venit momentul să caut grădina zoologică din Belgrad, am descoperit cu uimire că era chiar aceea de lângă cetate. Cu atât mai bine, acum știu deja zona, știu unde să caut loc de parcare, vom merge direct la țintă.

Dimineață ne pregătim să părăsim locația noastră de cazare din Kladovo cu direcția Belgrad. Bineînțeles că bagajele s-au mai dilatat peste noapte și nu mai încăpeau în portbagaj. Cu greu am reușit să le îndesăm și să pornim.

Vom ține malul Dunării până după Cetatea Golubac. Știu că pe aici am încheiat circuitul Serbiei, însă porțiunea aceasta am străbătut-o atunci noaptea și nu am apucat să o savurăm. Acum vom sta cu ochii lipiți de geamuri.

Și poate vom mai opri în câteva locuri.

Uite că au terminat de construit tunelele din dreptul Cetății Golubac, la care se lucra intens în urmă cu 2 ani.

Intrăm apoi pe autostradă și o părăsim doar în Belgrad. În câteva minute eram în parcarea din dreptul grădinii zoologice. Bineînțeles că locurile de parcare sunt cam ocupate. Noroc că este vânzoleală mare, unii vin și alții pleacă. Cum mă!? Mașina aia a ieșit de aici?! Sunt mult prea îngrămădite locurile de parcare pe aici. Și totuși plătesc pentru acest loc de parcare.

Hai să vizităm grădina zoologică!

Această grădină zoologică ne-a cam întrecut așteptările. Chiar m-a impresionat foarte tare.

Acum hai să tragem o fugă și până în Cetatea Kalemegdan, cu toate că suntem un pic contra cronometru. Măcar să vedem confluența râului Sava cu Dunărea.

Acum să pornim spre Croația! Slavonski Brod ne așteaptă.

Cu ieșirea din Serbia nu a fost greu. Chiar dacă nu au fost deloc puține mașini și m-am așezat la coada cu ghișeul pe partea dreaptă, fiind nevoie să cobor din mașină pentru a da actele la control, am terminat destul de repede.

Cu intrarea în Croația a fost altă poveste. Aici ne așteaptă o coadă destul de lungă. Bineînțeles că mă așez la coada care se mișcă cel mai încet. După vreo 10 minute nu mai rabd și forțez trecerea pe rândul de alături. Stai să vezi acum că o să înceapă a se mișca cu talent coada de unde am plecat, iar aceasta va sta pe loc! Păi normal ca asta să se miște mai repede, căci din asta se bifurcă spre 3 puncte de control vamal. Acum nergem mai repede decât toate cozile. Parcă nu îmi vine să cred. Stai liniștit că vom prinde schimbul de tură când ajungem noi în față. Păi se poate!? Gina are gura aurită. Ajungem fix în fața ghișeului și mi se face semn să mai aștept. Se ridică un nene de pe scaun și veni altul în locul lui. Nu-și băuse încă cafeaua. Mai așteptăm puțin. Bine că am ajuns aici în față. Nu ne grăbim nicăieri. Măcar de data asta am ghișeul pe partea stângă. Își mai aranjează pe acolo nu știu ce lucruri și apoi ne cere actele.

Vameșul, uitându-se lung la Nelu și la rucsacul ce-l ținea în brațe, întreabă:
- Italia?
- Slovenia! răspund eu.
- Aa.
Și mai spuse ceva în croată gesticulând din mâini. Încerca să ne arate că Nelu va căra în spate rucsacul din brațele lui.
- Da, da, desigur. El îl va căra!
Și am început cu toții să râdem.

Gata, am rezolvat cu primul. Mai avem încă un ghișeu puțin mai în față cu un alt agent.

- Ce transportați? mă întreabă vameșul croat în limba română, însă cu un accent aparte, de am crezut că mă întreabă ceva în croată.
- English please, îi răspund eu.
- Ce transportați? insistă el.
Tura asta mi s-a părut că am auzit ceva în română. Scot capul afară și ciulesc urechea mai bine.
- Mai spuneți o dată vă rog?
- Ce transportați?
Atunci m-a bufnit râsul de situație. Să nu îmi mai recunosc eu limba!? Adevărul e că nu mă așteptam să îmi vorbească în română. Și dacă engleză nu era, am asimilat-o ca fiind croată.
- Nimic, răspund eu.
Ce răspuns stupid!? Avem portbagajul plin până la refuz și eu zic că nu transportăm nimic. Dar cred că a înțeles vameșul că am vrut să zic că nu transportăm mărfuri pe care nu am voie să le transport.
- Țigări?
- Nu.
- Țuică?
- Nu.
A mai insistat apoi cu ceva, dar nu mai îmi aduc aminte ce. Parcă ceva de mâncare zicea.
- Nu avem decât bagajele noastre de excursie.
- Italia?
- Nu, Slovenia.
- Bine, mergeți!

Gata, suntem din nou în Uniunea Europeană!

Dar oamenii ăștia care vor să intre în Serbia oare cât vor avea de așteptat!? Am mers câțiva kilometri buni și coada nu se mai termina. Fix după ultimul toll de plată a autostrăzii mașinile se instalau la această coadă. Oare așa va trebui și noi să stăm la întoarcere? Sper că nu. Măcar că nu ne vom întoarce pe la acest punct de trecere.

Etichete:
zoo
serbia
Comentarii