Slovenia - Cascade și chei din zona Kobarid

În loc de Bună dimineața!

Azi mergem în aceeași direcție ca și ieri, doar că ceva mai departe. Și pentru că începem cu cel mai îndepărtat obiectiv, gps-ul ne zice că avem de mers 2 ore până la destinație. Astăzi observăm toate semafoarele, pe care le prindem, bineînțeles, pe toate roșu. Însă nu ne-au deranjat așa tare. Probabil din același motiv ieri nici nu le-am băgat în seamă.

Pe la Kobarid ne atrage atenția un lac mare, de o culoare ireală, pe care se făceau diverse sporturi nautice. Nu zăbovim prea mult, căci ținta noastră este mult mai departe.

Mai târziu ne atrage atenția alt obiectiv: Cascada Boka. Nu mă așteptam chiar să o putem vedea de la șosea.

Păi oprim să îi facem câteva poze, cu toate că era a doua pe lista de azi, primul fiind Canionul Soča. Și dacă tot am oprit, hai să mergem și până la locul de belvedere, ca să nu mai oprim și la întoarcere.

Un sfert de oră de mers printr-o căldură greu suportabilă. Și astăzi avem parte de temperaturi de peste 30 de grade. Noroc că cea mai mare parte a traseului se face prin pădure, pe la umbra copacilor. Răzvan alege să meargă pe jos. Nu știu cum a reușit mami să îl convingă.

Suntem la locul de belvedere.

Suntem într-adevăr mai aproape de cascadă, însă tot foarte departe. Ar fi interesant un traseu care să te ducă mai aproape, însă nu știu de existența vreunui astfel de traseu și oricum nu avem mai mult timp alocat. Ne mulțumim cu priveliștea de aici.

De fapt, dacă urcăm puțin mai sus, se vede mai bine decât de la balcon.

Ne continuăm drumul spre Cheile Soča. Aici am fost puțin surprins să observ că este un loc de plajă și bălăceală. Am crezut că este o simplă atracție turistică la care vin oamenii, o admiră și apoi pleacă. De fapt, toți oamenii aflați aici nu veniseră să admire cheile, nici nu le băgau în seamă. Doar noi eram cu aparatul foto în mână să prindem un unghi cât mai bun înspre chei.

Mai întâi mă duc eu să fac câteva poze de jos.

Apoi rămân cu Răzvan să facem "budubâc" și se duce restul găștii să admire canionul de mai sus.

Cred că am putea sta o zi întreagă să aruncăm pietre în apă și Răzvan nu s-ar sătura.

Doar spunându-i că ne vom mai juca "budubâc" și la următoarele locații, la cascade, am reușit să îl facem plecat de aici.

Ne întoarcem la Kobarid, lăsăm mașina într-o parcare cu plată și pornim pe jos spre Cascada Kozjak. Există și-un indicator la ieșirea din parcare,

însă oricum tot fluxul de oameni cam în direcția aceea se îndreaptă. Toți vor să vadă Cascada Kozjak.

Aceasta să fie oare o toaletă publică?

Sub un pod mai descoperim o cascadă.

Campingul momâilor.

Plimbarea până la cascadă ne-a luat aproape 1 oră. Și subliniez plimbare căci nu a fost cine-știe-ce diferență de nivel.

Poteca se termină într-un ochi de apă alimentat de cascadă. De aici nu prea poți vedea cascada în toată splendoarea ei, poti doar ghici locația ei, ascunsă după o stâncă.

O parte din cei veniți s-au descălțat și continuă prin apă. Pentru ceilalți a fost construită o pasarelă suspendată pe peretele stâncii să poți ajunge vis-a-vis de cascadă și să o admiri. Spațiul este însă insuficient pentru numărul de doritori să urce până aici.

Frumușică cascada!

Mai interesant cred că a fost spectacolul la care am asistat. Un grup de speologi, alpiniști sau ce-or fi fost ei, coborau din partea superioară  a cascadei în ochiul de apă de la baza ei. Unii coborau pe coardă până la jumate și apoi săreau în apă, alții săreau în apă chiar de sus. Cel puțin ultimul așa a făcut.

Hai să facem loc și la alții! Ah, am uitat să facem "budubâc". Ne oprim puțin mai încolo, pe drumul de întoarcere să aruncăm câteva pietre.

Doar câteva, căci am plătit doar pentru 2 ore parcarea. Și oricum aglomerația asta nu îmi place deloc. Lasă că stăm mai mult să facem "budubâc" la următoarea cascadă. Poate nu o fi nici așa de aglomerat.

Ne îndreptăm spre Cheile Koseč.

Parcă nu ne mai arde de un traseu de 2 ore și jumate. Dar măcar pentru cascadele Supot și Krampez avem timp.

Doar 10 minute de mers pe jos până la Cascada Supot.

Ar fi fost și păcat să nu mergem.

Apoi încă 2 minute până la Cascada Krampez.

Aici întâlnim o familie mai numeroasă ce părea a fi venit de ceva vreme, la joacă și relaxare. Cele câteva picături de ploaie i-a speriat, lasându-ne cascada și apa de "budubâc" doar pentru noi.

Ăsta este ultimul obiectiv pe ziua de azi, așa că putem sta mai mult să aruncăm cu pietre în baltă, respectiv să facem broasca și bâldâbâc.

Azi putem declara că a fost ziua "budubâc". Iar temperatura maximă atinsă a fost 33 de grade, de parcă nu am fi la munte.

La întoarcere, bineînteles, că prindem iară toate semafoarele pe roșu, dar asta deja nu ne mai miră. Mâine vom părăsi zona, mergând pe alt drum, deci vom scăpa de aceste semafoare ce ne-au mâncat câte 1 oră în fiecare zi.

Detalii
Data excursiei
28 iulie 2018
Etichete:
slovenia
bebe la munte
Comentarii