Făgăraș îmbrăcat în culorile toamnei cu puține decorațiuni de iarnă

Ne păstrăm tradiția ca în fiecare an, undeva prin toamnă, să facem o adunare la Aref.

Motiv găsim noi! Ori că e ziua Cristinei ori că e ziua lui Pui. Și dacă nu e ziua nimănui, facem precum în Alice în țara minunilor, sărbătorim neziua tuturor. Ce-i drept e greu să obții mobilizare, dacă nu ai un motiv serios. Dar locația în sine a devenit un lucru atractiv, prin amintirile momentelor petrecute acolo. Nu au fost puține și au fost cu adevărat de excepție. Aici s-a planificat primul nostru traseu îndrăzneț și de aici am plecat la înfăptuirea lui, respectiv traseul spre Vârful Negoiu. De aici am plecat în marea aventură spre Vârful Moldoveanu. Tot de aici am plecat pe cea mai neagră prognoză spre Vârful Lespezi. Apoi ne-am mai "cumințit" un pic, apăruse în peisaj Răzvan și nu ne înduram să îl lăsăm acasă. Ne propuneam câte un mic traseu, dar ne mai rămânea timp liber. În completare am zis că am putea adăuga împreună sare-n bucate, dacă tot ne plăcea să petrecem timpul în bucătărie. Astfel adunările la Aref au primit o dublă semnificație: o masă cu un anumit specific, alături de o plimbare pe munte:

De data asta a venit rândul Greciei să încercăm a-i reproduce preparatele în bucătăria noastră.

Iar de plimbare, nu cred că vom reuși să ne aventurăm prea tare, având în vedere ce zic ăștia pe la televizor. Cică vor închide Transfăgărașanul din cauza ninsorilor. Mai toată lumea trăgea să nu mai ieșim din casă. Dar este inadmisibil așa ceva. Mergem să ne plimbăm. Dacă vremea nu ne va permite, vom privi doar din mașină și ne vom întoarce acasă. Însă nu-mi dă pace gândul că am putea rata o vreme frumoasă, luându-ne după tv. Site-urile pe care ne bazăm noi când plecăm pe traseu nu prea sunt de acord cu meteorologii noștri.

Și bine am făcut că am plecat spre Lacul Bâlea!

Se vede că peste noapte a cernut frumos cu puțină zăpadă.

Chiar dacă unii s-au încumetat să plece pe traseu, căci îi vedem coborând dinspre Șaua Capra, mie nu-mi vine să plec prea departe. Mi se pare totuși destul de frig.

Ia uite! Sublimarea apei!

Știu că nu există acest proces de trecere a apei din stare solidă direct în stare gazoasă. Însă îmi place să admir cum soarele a acționat asupra stratului subțire de nea și l-a transformat într-un interval destul de scurt de timp în nor.

Ne așezăm puțin să mâncăm o gustărică.

Mai aruncăm o ultimă privire asupra Transfăgărășanului sibian

și asupra Laculul Bâlea

apoi ne îndreptăm spre Aref. În timp ce noi coboram, o mașină de deszăpezire urca. Ia uite cum sunt pregătiți!

Pe drum ne întâlnim cu Moș Martin.

Chiar așa! Parcă prin zona asta eram la venire, când am primit o alertă pe telefon ce ne avertiza de apariția unui urs. Dar nu văzusem nimic. De data asta am primit alerta ceva mai jos, după ce trecusem deja de urs. Și tocmai când comentam asupra acestui aspect, că ăștia te avertizează după ce o pățești, observăm în față o grămadă de mașini oprite alandala pe șosea, de parcă avusese loc un carambol. Toți erau opriți și se zgâiau la un urs, iar unii dintre ei, pe jumătate ieșiți pe geamul mașinii, îi întindeau ceva de mâncare.

Ajunși acasă ne apucăm de treabă, căci avem de pregătit o cină tradițională grecească.

Gyros

Stamnato

Souvlaki

Briam

Loukoumades

Parcă trebuia să fie și o spanakopita ori a fost devorată până să ajungă pozată.

Masa e servită!

Să avem poftă!

Etichete:
muntii fagaras
culorile toamnei
Comentarii