Astăzi ne despărțim cu părere de rău de Anca și Aurică. Lor li s-au cam terminat zilele de concediu. Ne vom continua turul alături de Claudia și Dan.
Pentru ziua de azi ar fi fost Castelul Orava și Cascadele Brankovský, Ráztocký și Červené Piesky.
Am cam început să nu mai respectăm planul pregătit de acasă. De fapt, planificarea nu a fost niciodată bătută în cuie, ci a avut scop orientativ pentru a sublinia ce putem face. Pe măsură ce avansăm în concediu scade elanul de vizitat toate celea de pe listă și începem a le alege pe cele ce nu vrem să le ratăm.
Astfel am propus 2 variante de itinerarii pentru astăzi. Prima variantă ar fi să vizităm Cascada Brankov și apoi una din celelalte 2 cascade. Și varianta a doua să vedem Cascada Brankovský și Castelul Orava. În ambele variante am pus Cascada Brankovský pentru că este cea mai înaltă cascadă din Munții Tatra Mică și a doua cascadă ca înălțime din Slovacia. 55 de metri este înălțimea ei.
Claudia și Dan erau mai dornici să viziteze castelul, astfel a rămas în picioare o singură variantă. Claudia a crezut că vom merge mai întâi la castel, însă eu am zis să începem cu puțină mișcare în natură.
Un traseu ușurel până la cascadă,
cam într-o oră eram în fața ei. Panoul de prezentare ne zicea că are debit constant tot timpul anului, aproximativ 3 l/s.
Însă pentru că era destul de întinsă pe lățime, își cam pierdea din vizibilitate și spectaculozitate.
După ce ajungem înapoi la mașină, ne îndreptăm spre Castelul Orava.
Această minunăție de castel amplasat pe un colț de stâncă a reprezentat scena pentru mai multe filme de renume, printre care se numără Dracula.
Apropiindu-ne de casa de bilete observăm o reclamă la o mocaniță ce se află la doar 38 km de aici.
Mai văzusem un panou făcând reclamă la această mocăniță în parcare,
și eram hotărâți să cercetăm pe internet când ajungem la pensiune care e programul ca să venim a doua zi. Pe panoul ăsta avea notat și programul.
Dacă plecam acum spre mocaniță prindeam ultima cursă. Dacă așteptam să facem turul castelului nu mai prindeam azi și mocănița. Suntem într-o mare dilemă, așa mare încât în 5 minute ne urcam în mașină fără să ne mai pese că am plătit 3,5 euro pe parcare.
Coordonatele de pe panoul cu reclama la mocăniță au fost foarte utile, cu ajutorul lor ne-a dus gps-ul exact unde trebuie. Din când în când mai vedeam pe drum și săgeți indicatoare spre Oravská Lesná alături de simbolul locomotivei.
Am ajuns cu destul de mult timp înainte de plecarea trenului.
Am avut timp să aflu amănunte despre tren și traseu. Referitor la tren, cel mai probabil vom merge cu un mic vagon motorizat pentru că nu suntem prea mulți.
Dacă ne-am strânge mai mulți, probabil cel puțin 10, acest vagonet nu ar mai fi suficient și ar fi nevoie de un mijloc de transport mai încăpător. Referitor la traseu ar fi cam 3,5 km care s-ar parcurge cam în 15 minute, 30 minute pauză la capăt unde, într-o cabană este amenajată o expoziție cu tot ceea reprezintă viața la țară în această regiune și se poate vizita și un turn de observare a animalelor.
Până la plecare Răzvan și-a petrecut timpul într-un parculeț de joacă special amenajat pentru copii.
Tura anterioară au fost norocoși, 2 adulți și un copil au avut vagonetul doar pentru ei.
Noi se pare că vom fi ceva mai mulți, 6 adulți și 3 copii.
A venit momentul să ne îmbrăcăm în vagon.
Și să pornim.
Suntem foarte încântați de această plimbare. Pentru un plus de atracție pentru copii au amplasat din loc în loc pe traseu personaje și elemente de basm.
Iar pentru bucuria tuturor a apărut în apropierea căii ferate un pui de cerb.
Zona seamănă destul de mult cu un peisaj din Munții Apuseni. Mai lipsesc doar căpițele de fân.
Ajungem la capăt de linie.
Coborâm din vagon și ne luăm după alte două persoane ce au plecat repejor să urce dealul, îndreptându-se parcă spre un loc cunoscut de ei. Sau poate asta ne-a zis tuturor mecanicul de vagonet, cine știe slovacă să înțeleagă, restul să ghicească. Acum să nu cumva să se ducă oamenii ăștia la toaleta naturală și noi să nu-i lăsăm. Nu cred totuși. Urmându-i așa am ajuns la turnul de observare a animalelor.
Ne întoarcem apoi de unde am plecat să vedem expoziția din cabană.
Cam asta-i tot. Ne întoarcem la mașină. Nu a durat mult, 1 oră cu totul, dar a fost foarte plăcut.
După ce ne întoarcem mergem să vedem și locomotiva de colecție, care probabil tractează garnitura de vagoane doar la evenimente speciale.
Pe drumul de întoarcere mai oprim pentru o poză la Castelul Orava.
Și pentru că mai aveam puțin timp am zis să vedem și renumitul sat Vlkolínec, sat ce este inclus în Patrimoniul UNESCO.
