Astăzi este mult așteptata zi în care vom ieși în căutarea balenelor. Aceasta a fost probabil cea mai grea zi de planificat. Sunt atât de multe lucruri pe care le-am putea vedea doar azi! Și nu aș renunța la nimic. Astăzi aș vrea să facem un circuit consacrat (Diamond Circle), poate al doilea circuit ca renume pentru Islanda (primul fiind Golden Circle), însă ca spectaculozitate aș zice că îl depășește pe celălalt. Turul de diamant cuprinde pe de-o parte Valea Jökulsárgljúfur cu 2 cascade impresionante: Cascada Dettifoss, Cascada Hafragilsfoss, Stâncile Hljóðaklettar și un canion în formă de potcoavă, respectiv Canionul Ásbyrgi. Pe de altă parte cuprinde Lacul Mývatn și Námafjall, pe care le-am văzut ieri și Cascada Goðafoss. Apoi ar mai fi Húsavík cu privirea balenelor și Tjörnes cu privirea puffinilor. Dificultatea de organizare a acestui circuit vine în principal de la imposibilitatea de a condensa toate aceste locații într-o singură zi. Doar Lacul Mývatn, cu toate atracțiile adiacente de care nu îl poți despărți, ne-a luat 1 zi întreagă. Apoi tot în această zi vrem să înglobăm și vizita la Arctic Henge pe care nu l-am putea atașa mai bine unei alte zile, datorită amplasării lui în cel mai nordic punct al insulei, la o distanță considerabilă de drumul principal. Și nu am vrea să renunțăm la nimic. Ca să le putem vizita pe toate într-o singură zi ar trebui ca ziua noastră să aibă 48 de ore. Doar Tjörnes este un punct evident la care putem renunța ușor pentru că puffini nu avem nicio șansă să vedem în această perioadă. La ce să mai renunțăm? Stâncile Hljóðaklettar nu aș renunța la ele, că au o structură aparte, dar e de mers ceva-ceva pe jos. De la aceste stânci ar fi mers un traseu în continuare spre nord, până la Dealurile Roșii și chiar mai departe până la Canionul Ásbyrgi. Renunțăm la ele ca să câștigăm ceva timp. Dar tot nu încap într-o zi. Cascada Goðafoss o lăsăm pentru ziua următoare, în drum spre Akureyri. Cascada Hafragilsfoss are locul de belvedere pe partea estică. Valea Jökulsárgljúfur se întinde de la sud la nord și are 2 drumuri ce o străbat îndeaproape pe ambele maluri: cel de pe partea vestică este asfaltat aproape în totalitate, spre deosebire de cel de pe malul estic care nu este deloc pavat. Asta a ajutat puțin să alegem a vedea doar Cascada Dettifoss. Prima oară m-am gândit să parcurgem Valea Jökulsárgljúfur pe o parte, până la capăt și să ne întoarcem pe cealaltă, după ce vom fi văzut Arctic Henge. Asta era chiar realizabil, dar apoi am vrut neapărat să vedem balenele în această zi și s-a stricat tot calculul. A rămas să vedem doar Cascada Dettifoss, Canionul Ásbyrgi, Húsavík cu balenele și Arctic Henge. Chiar și-așa suntem cam la limită cu timpul, căci distanțele sunt mari, apoi ne cam încurcă și orarul croazierelor din Húsavík. Rămâne să ne mai adaptăm din mers, dar cam astea sunt țintele zilei.
Prima oară ne îndreptăm spre Cascada Dettifoss. Aceasta este cascada cu cel mai mare debit.
Mă așteptam să fie foarte aproape de parcare și să nu fie chiar așa mulți vizitatori.
Dar tot am avut vreo 20 de minute de mers pe jos. Iar pe turiști nici vremea urâtă nu i-a putut ține în casă. Adevărul e că și noi am venit să vizităm Islanda pregătiți pentru o vreme total neprielnică și nu avem de gând să stăm în casă. Poate că nu ne vom avânta să facem trasee lungi pe ploaie torențială sau/și vânt puternic, dar o ploaie măruntă o putem considera o vreme acceptabilă.
Puțin mai sus se vede Cascada Selfoss.
Văd de asemenea indicatoare pentru Cascada Hafragilsfoss. Înseamnă că puțin mai jos se poate vedea și aceasta, nu doar de pe malul celălalt.
După ce plecăm de aici, mă întreabă Cornelia: "Ce ai simțit când priveai această cascadă?" Mda, bună întrebare! Să știi că m-au trecut ceva sentimente când eram acolo. Și nu sunt foarte multe locuri care să mă fi "mișcat" așa puternic. Dar nu știu prea bine cum să definesc aceste emoții. Cred că m-am simțit mic și neînsemnat la privirea acestei cascade, sau poate m-a prins un fior de teamă. Nu știu sigur ce a fost, dar un lucru e cert, inima mea a tresărit.
În parcare au apărut câteva mașini de să-ți întorci capul după ele. Nu am văzut prea des mașini cu numere din alte țări decât Islanda.
Ne continuăm drumul spre nord, pe marginea Canionului Jökulsárgljúfur. Se termină asfaltul, vedem indicator spre Hljóðaklettar, trecem însă mai departe fără să încetinim măcar.
Oprim la capătul canionului, când am reintrat pe asfalt. Este puțin trecut de ora 13. Direcția noastră ar fi direct spre Arctic Henge, Canionul Ásbyrgi lăsându-l pentru întoarcere, dacă mai avem timp, căci vom vrea să ajungem să vedem Balenele la Húsavík, la 16:30. Cornelia vine cu propunerea să mergem acum direct spre Húsavík, să prindem ieșirea în larg de la ora 15:00. Și chiar pare mult mai bună varianta asta. Ar fi fost mult mai eficient dacă intram să vedem Canionul Ásbyrgi acum, căci oprisem în parcare chiar lângă el și timp am fi avut suficient. Însă nu ne-am dat seama.
Húsavík venim! Húsavík este un orășel port.
Prima impresie când am ajuns aici a fost de un oraș părăsit.
Poate că este totuși doar un orășel liniștit. Am oprit în parcare, jos în port. Dar firmele care vând excursii pentru privirea balenelor au sediile puțin mai sus. Nu e nevoie să mergem cu mașina, e doar o scară diferența. Par a fi reclame peste tot la această activitate și cu diverse companii, însă doar pe una am găsit-o având program. Oricum nu ne trebuie mai mult. Cumpărăm bilete pentru ora 15:00, după cum ne propusesem și pornim la plimbare prin port.
Ăsta e vaporul cu care vom ieși în larg.
Nu ne vom îmbarca însă decât cu 10-15 minute înainte de plecare. Până atunci ne mai plimbăm pe aici.
A venit momentul îmbarcării. Ni se face instructajul și primim niște costume speciale de navigatori.
Dacă știam, nu ne mai îmbrăcam noi așa gros cu hainele noastre. Dar nici nu ne vine să rămânem doar cu ale noastre, căci am fi putut face asta, însă pe răspunderea noastră. Mai bine ne îmbrăcăm cu 3 rânduri de haine decât să riscăm.
Am văzut o doamnă care s-a ambiționat să nu-și pună costumul primit și i-au cam clănțănit dinții în gură pe parcursul plimbării. Nici mie nu prea îmi venea să intru în costumul respectiv, doar gândindu-mă câți oamenii au mai transpirat în el, dar am încercat să ignor toate gândurile astea. La final știu că se "înmuiaseră" mirosurile din toate echipamentele respective și duhnea a "pește" de peste tot. Bine că s-a întâmplat asta la final, când le-am lepădat și am părăsit vaporul. Dar să revenim la partea frumoasă a lucrurilor. După ce ne echipăm cu toții, lăsăm în urmă portul.
Încep să se simtă valurile oceanului. Răzvan nu se simte în siguranță pe piciorușele lui, la un val se ducea spre stângă, apoi "cădea" spre partea dreaptă. Au început să curgă întrebările: De ce se întâmplă asta? Dar valurile astea pot fi și mai mari încât să dărâme vaporul? Se simțea neliniștea în glasul lui, zâmbetul îi cam pierise. Am renunțat să mai fac vreo poză. A trecut pe primul loc altă grijă, să se simtă bine Răzvan. Jos, pe marginea vaporului era plin de oameni mari și nici nu aveam vreo șansă să vedem ceva.
Așa că l-am luat în brațe și am urcat sus, pe puntea superioară. Nu o să mai fim așa aproape de acțiune, dar o să avem un orizont mai larg. Ne-am ocupat timpul să privim depărtările în căutarea balenelor. Și cred că am văzut o balenă în plus față de toți restul.
După ce am reușit să ne calmăm puțin, am început să ascult și eu ce tot povestea ghidul vasului, care vorbea de ceva vreme. Am prins și eu câteva idei. Zicea despre comportamentul general al balenelor, despre cum s-au deplasat, unde și cum au fost văzute în ultimele zile. Apoi a zis că cei care au fost în croazieră în această dimineață nu au avut norocul să vadă nicio balenă. E clar, ne face pregătirea să nu avem așteptări prea mari. Apoi primește o informație prin radio că o balenă a fost reperată de o altă barcă. Poate o sta în zonă până vom ajunge și noi, ne îndreptăm într-acolo! Se pare că toate bărcile și vapoarele țin legătura și își comunică imediat locația unde au văzut vreo balenă. E bine, așa au toți de câștigat, iar rata de eșec a unei ieșiri scade foarte mult. În pauză, când nu povestea ghidul, povestea tati cum a ajuns Pinocchio după Geppetto în burta balenei.
Prima balenă reperată cică ar fi fost o orcă.
Aceasta nu a stat prea mult, dar am avut norocul să apară o altă balenă, o balenă cu cocoașă (humpback). Aceasta este singura care un tipar de înot foarte bine cunoscut: stă aproape de suprafață cam 1 minut, timp în care iese deasupra apei, intră sub nivelul apei de 3-4 ori, mai aruncă și câte un jet de apă, apoi își face "elan" mai mare, ne arată coada și se scufundă la adâncime mare, unde stă 8-10 minute, apoi iese din nou în alt loc la vreo 100 m distanță.
Am stat cred că mai bine de 1 oră aici și am urmărit-o ieșind de vreo 5-6 ori.
Dacă e să te iei după afișele cu reclamă, te aștepți să vezi balene ieșind cu totul din apă. Nu e chiar așa. Chiar ghidul vasului ne-a pregătit la început prezentându-ne la ce să ne așteptăm că vom vedea: o spinare, o coadă, un jet de apă, alteori am putea vedea doar valuri produse de mișcarea balenei foarte aproape de suprafața apei. Cam asta înseamnă să vedem balene.
Să nu credem că balenele sunt pești zburători, nici că vom pune mâna pe ele, nici că ne va stropi cu jetul ei de apă. Cel puțin cu un vapor din cel cu care am mers noi, nicio șansă. Mai există posibilitatea să ieși la plimbare cu o barcă de mici dimensiuni, care își poate schimba ușor direcția de mers și poate merge cu viteză foarte mare, dar probabil și costul este ceva mai mare.
Noi am fost foarte încântați de ceea ce am văzut. Am avut ceva emoții că nu vom vedea nimic, dar am văzut chiar și jetul de apă, lucru care nu speram. Totul depinde de așteptările pe care ți le fixezi. Iar la final au mers ca unse ciocolata caldă alături de colac.
Claudia și Dan vor rămâne să petreacă o seară romantică în Húsavík. Noi am rămas în continuare fixați că vrem să vedem Arctic Henge azi și nu renunțăm la ideea asta. Așa că plecăm!
Oprim puțin la Canionul Ásbyrgi, că la întoarcere sigur va fi întuneric și nu vom mai vedea nimic. Știm că acest canion are o formă de potcoavă și prin acest aspect a devenit o atracție importantă. Însă mi se pare destul de dificil să găsești locul de unde să îl poți vedea în întregime și să poți confirma că are formă de potcoavă.
Ne continuăm drumul spre cel mai nordic punct al insulei. Inițial am crezut că vom trece pentru prima oară de Cercul Polar de Nord, dar nu e chiar așa. Chiar dacă se numește Arctic Henge, nu se află la Cercul Polar. Acesta din urmă este puțin mai la nord și nu îl vom atinge în această excursie.
Uite că au și ei "sperietori de ciori".
Soarele se apropie de asfințit și noi ma avem vreo 30 km până la destinație.
Am ajuns destul de bine. Ar fi fost și mai bine dacă ajungeam cu vreo jumătate de oră mai devreme, dar nici așa nu a fost rău deloc.
Am văzut tot ce ne-am propus pe ziua de azi. Acum nu contează dacă ne întoarcem pe întuneric acasă. Cel mai scurt drum ar fi pe Valea Jökulsárgljúfur, dar nu consider niciunul din cele 2 drumuri de pe marginea canionului bune de parcurs noaptea, mai ales că avem o variantă complet asfaltată ce trece prin Húsavík. Vom ocoli puțin, dar vom merge tot timpul pe asfalt.
10:00 - 10:40 ::: Reykjahlid, Iceland - Cascada Dettifoss => 50.49 km (40 min.)
10:40 - 11:20 ::: 1. Cascada Dettifoss (parcare): 65.812981 -16.400963; (obiectiv): 65.814575 -16.384295; (40 min.)
11:20 - 11:58 ::: Cascada Dettifoss - Canionul Ásbyrgi => 35.66 km (37 min.)
11:58 - 13:28 ::: 2. Canionul Ásbyrgi (parcare): 66.028458 -16.488047; (obiectiv): 66.014549 -16.502043; (1 oră 30 min.)
13:28 - 14:12 ::: Canionul Ásbyrgi - Privirea balenelor din Húsavík => 60.69 km (44 min.)
14:12 - 15:00 ::: Pauză (47 min.)
15:00 - 18:00 ::: 3. Privirea balenelor din Húsavík (parcare): 66.046127 -17.343166; (obiectiv): 66.046173 -17.343422; (3 ore)
18:00 - 19:35 ::: Privirea balenelor din Húsavík - Arctic Henge => 130.67 km (1 oră 35 min.)
19:35 - 20:15 ::: 4. Arctic Henge (parcare): 66.461212 -15.951700; (obiectiv): 66.462227 -15.962179; (40 min.)
20:15 - 22:42 ::: Arctic Henge - Reykjahlid, Iceland => 150.71 km (2 ore 26 min.)
TOTAL = 428.22 km (11 ore 55 min.)
