Islanda - Cascade din sud

Acum, dacă am bifat deja din prima seară cel mai important obiectiv pentru Islanda, ne trezim de dimineață plini de energie. Prima dimineață în Islanda! O dimineață cu o lumină blândă și un cer senin.

Abia a răsărit soarele.

Ar fi bine să mai trag un pui de somn. A fost destul de cald peste noapte. Chiar dacă afară era friguț bine, în casă puteam sta chiar și în tricou. Nu ațipesc bine că mă trezesc de la zgomotul unui autocar.

Observasem de cu seară că vis-a-vis de noi era un teren de fotbal. Să vezi că au venit oamenii să joace fotbal! S-a zis cu liniștea noastră!

Nu cred că a stat 2 minute, că pe ușa gazdei, care avea casa chiar în spate, au țâșnit unul după altul 3 copii, de la mare la mic. Iaca nu am nimerit-o cu scopul autocarului. Era de fapt un autobuz de școală. Imediat cum au urcat cei 3, a și plecat. Ceva mai târziu aveam să facem cunoștință cu întreaga familie. Mai avea încă 2: unul preșcolar și o fată care părea de liceu. Iar un al șaselea era în burtică, prin luna a 7-a. 

Privind puțin prin împrejur constatăm că suntem cazați la o fermă de căluți.

Am putea să întrebăm gazda dacă putem călări, însă avem un program mult prea încărcat și vremea pare să fie perfectă pentru plimbare.

Azi avem pe lista de vizitat o mulțime de cascade, una mai frumoasă decât alta. Începem cu una din cele mai renumite cascade din Islanda: Cascada Seljalandsfoss.

Aceasta este cascada cu niște poze superbe făcute din spatele ei. Citisem că aici este o parcare cu plată

și de asemenea mai știam că în apropierea ei, doar 500 m mai departe pe același drum, mai este o cascadă interesantă, amplasată într-un canion foarte îngust.

Aceasta cică ar fi mult mai puțin vizitată, fiind eclipsată de vecina ei. Este vorba de Canionul Gljufrabui și de Cascada Gljufrafoss.

Ne încercăm norocul la aceasta, poate găsim parcare fără plată. Și uite-așa facem economie de vreo 25 de lei.

Nu mai este chiar așa de puțin cunoscută și vizitată. Între timp a fost amenajată o potecă care face legătura între cele 2 cascade.

Poate din acest motiv o parte din fluxul mare de turiști veniți la Seljalandsfoss ajung și la Gljufrafoss. S-a format chiar și coadă la intrarea în canion.

Și cum canionul este foarte strâmt și nu are ieșire pe partea cealaltă, trebuie să aștepți să iasă poporul aflat deja în interior. Noi cred că o să ne mulțumim cu privitul de aici, căci nu prea îmi surâde ideea să mă fac leoarcă chiar de la prima cascadă și nici nu plouă afară. Apoi când ajungi acolo, așa de aproape de cascadă nu cred că mai poți poza cascada în întregime. Cred totuși că sentimentul pe care îl trăiești acolo, sub ploaia de apă este unul deosebit.

Pornim pe jos spre Cascada Seljalandsfoss.

Până acum am stat la umbră, în dreptul canionului, era frig și umed de la perdeluța de apă formată de cascadă. Acum ieșind la soare parcă ne vine să mai dăm un rând de haine jos, măcar geaca impermeabilă.

Ajungem în dreptul Cascadei Seljalandsfoss.

Bag seama că s-a format un sens de parcurgere ca să treci prin spatele cascadei, intri prin dreapta și ieși prin stânga. Să facem și noi la fel!

Ne oprim să facem o poză pe o stâncă ieșită în afară, ca să fim mai aproape de cascadă.

Aici de altfel se opresc majoritatea să facă o poză.

Tot aici este și cel mai umed loc, căci în direcția asta bate vântul. După ce am mai făcut câțiva pași, nu mai simțeam ploaia cascadei. Nici în spatele cascadei nu era chiar așa umed.

Cum or fi fost făcute pozele alea superbe, din spatele cascadei? Că mie nu îmi ies de nicio culoare. Este prea multă lumină în exterior și iese imaginea întunecată.

Ne întoarcem pe unde am venit și apoi la mașină.

Următoarea pe listă este Cascada Skógafoss.

Până acolo însă mai avem de admirat multe lucruri pe partea stângă, pe partea dreaptă având, nu departe, oceanul.

De remarcat câmpurile cu baloți de paie înfoliați.

Doar în Slovenia am mai văzut așa mulți baloți de paie. Trebuie să aibă ce da de mâncare animalelor pe timp de iarnă. Vara or fi păscând ele nestingherite direct de pe imaș,

însă iarna nu vor mai avea acest privilegiu.

Bine ne avertizau cei de pe site-ul safetravel.is, referitor la condusul în Islanda! Peisaje superbe sunt la tot pasul.

 

Ar fi indicat să păstrați ochii la drum.

S-ar putea întâmpla...

Asta trebuie să fie Stânca Drangurinn.

Și aici trebuie să fie intrarea în Peștera Rutshellir.

Ajungem la Cascada Skógafoss.

Aici este o parcare foarte mare și este gratuită.

Este și loc de campare.

Impresionantă această cădere de apă! Cascada Skógafoss se întinde pe o lățime de stâncă destul de mare și dă impresia unei perdele curgătoare.

Pozele văzute pe internet m-au convins că trebuie să venim, să o vedem. M-am obișnuit ca pozele văzute înainte, să fie mult prelucrate, astfel încât ajungând la fața locului să constați că nu mai e chiar așa "wow". Nu se aplică în situația de față, dimpotrivă, ceea ce vedem în realitate este incomparabil mai frumos decât cele văzute în poze. Niciuna dintre pozele văzute nu prezenta această cascadă însoțită de un curcubeu.

Nu am mai simțit niciodată așa tare apropierea de un curcubeu. Aveam impresia că mergând câțiva pași spre el voi reuși să îl ating. Însă ne jucam ca șoarecele cu pisica, înaintam spre el, el fugea de mine. La un moment dat am încercat să îl păcălesc, să nu mă mai deplasez spre el, ci doar să întind mâna și aproape că îl atingeam.

Misiune dificilă să faci poză aici cu toată cascada, tot curcubeul și doar cu noi, fără alte personaje.

Ce ziceți? Urcăm pe scările alea, să facem o plimbare pentru a admira Canionul Skógar?

Vreme frumoasă este, suntem deja aici, eu zic că merită. Doar că trebuie să îl iau pe Răzvan în spate, ca să nu facem o zi întreagă pe traseu.

Vedem și mai sus niște cascade frumușele.

Mai înaintăm 200-300 m, mai vedem o cascadă...

Și traseul se tot continuă, urcă pe lângă valea acestui râu și cred că ajunge până la ghețarul din depărtare.

Pentru noi este suficient.

Ne întoarcem la mașină. Din drumul de întoarcere spre cazare, mai deviem puțin, pe un drum nepavat, ca să mai vedem o cascadă, Cascada Gluggafoss. Este un moment bun pentru Răzvan să tragă un pui de somn. A mai prins el unul mic pe traseul de la Canionul Skógar. Cascada Gluggafoss este foarte aproape de parcare, așa că putem să vizităm cascada cu rândul, unul dintre noi rămânând la mașină cu Răzvan.

Pe lista de azi am mai fi avut de vizitat Cascada Háifoss, însă știam încă de la planificare că este foarte puțin probabil să ne ajungă timpul să o vedem și pe aceasta. Pe de o parte este destul drum de mers cu mașina până acolo și apoi astăzi trebuie să mergem neapărat la cumpărături, ca să facem mâncare pentru seara asta și zilele următoare. Eu am adăugat-o totuși pe listă pentru că e foarte frumoasă și cine știe cum facem rost de timp suplimentar; să nu rămânem fără activitate. Pe drum spre ea îmi mai notasem niște obiective secundare: Cascada Gjáin, Ferma vikingă Þjóðveldisbærinn, Cascada Hjalparfoss

Ne oprim în Selfoss, la supermarket Krónan, să facem cumpărăturile. Ne lovim pentru prima oară de prețurile din Islanda. Ne folosim de paritatea 30 ISK la 1 leu ca să ne facem o idee. Majoritatea sunt cam de 3 ori mai mari ca la noi acasă. Și am ales totuși un supermarket discount, adică unul din lanțurile care practică niște prețuri mai mici. Pe lângă Kronan, îmi mai notasem locațiile tuturor magazinelor Bonus și Netto, acestea fiind toate magazine discount. La niște prețuri rezonabile am găsit aici carnea de miel, căci oi am văzut pe toate drumurile, în găști de câte 2-3, răzlețe, nepăzite. Pe semne că aici nu au teamă de vreun prădător.

Ajungem acasă, căci deja ne simțim ca acasă, pe-nserat.

Înseamnă că am valorificat în totalitate lumina zilei. Acum ne apucăm de făcut mâncare, în așteptarea întunericului deplin. Cine știe, poate mai vedem o auroră boreală. Oboseala ne-a ajuns din urmă și, rând pe rând ne-am retras la culcuș. Doar Cornelia a rămas pe metereze. Și doar ea a fost răsplătită pentru stoinicie, doar ei i s-au dezvăluit din nou luminile nordului. A văzut din nou, dansând pe cer, aurora boreală, ce-i drept, la o intensitate mult mai redusă față de prima seară. Dacă nu aș fi văzut-o pe aurora în prima seară, mi-ar fi părut rău că nu le-am văzut în seara numărul 2. Însă știu că așa obosit nu mai fusesem demult, la propriu, am pus capul pe pernă și am adormit.

Etichete:
islanda
Comentarii