Islanda - pregătirea vacanței

De unde până unde Islanda?

În urmă cu 2 ani nu aveam niciun plan de a vizita Islanda, nu o aveam pe nicio listă, fie ea pe termen scurt sau pe termen lung. Acum stau și mă întreb cum de a reușit să se fofileze și să intre înaintea altor țări care stau pe lista de așteptare de câțiva ani buni. Am la serviciu un furnizor extraordinar de idei de vacanță, se numește Windows Lock Screen Wallpaper. De fiecare dată când blochez laptopul de la serviciu îmi apare pe ecran o imagine, în general un peisaj, iar această imagine se schimbă zilnic. Și uite-așa aflu eu despre locuri frumoase din lume, despre care altfel probabil nu aș fi aflat niciodată. Și de aici pot apărea idei de vacanță. Cea mai mare parte a peisajelor sunt din locații exotice, unde cel mai probabil nu voi ajunge prea curând să le văd cu ochii mei, poate chiar niciodată. Însă unele locuri sunt mai "tangibile", aș spune eu, adică le-am putea atinge/vizita în viitorul apropiat. Astfel că într-o zi drăguțul meu windows mi-a prezentat un peisaj superb din Islanda. Nu îmi mai aduc aminte cu siguranță ce anume prezenta imaginea respectivă, este posibil să fi fost Cascada Seljalandsfoss

sau poate Kirkjufell,

însă cert este că în acel moment a apărut o scânteie, ideea unei posibile vizite în Islanda.

A urmat o perioadă de cercetare pentru a afla toate atracțiile ce le-am putea vedea acolo. Nu a fost nevoie de prea mult timp ca să descopăr că Islanda este o țară plină de minunății, este țara unde coexistă ghețari și vulcani. Astfel sub cel mai mare ghețar din Europa, Vatnajökull, sălășluiește unul dintre cei mai mari și mai puternici vulcani activi al Europei, Bárðarbunga, acesta erupând ultima oară în urmă cu 5 ani. Nu degeaba este considerată Tărâmul gheții și al focului. De asemenea aș putea spune că este o țară foarte fotogenică, fiind vizitată de o multitudine de fotografi. Și uite-așa scânteia inițială s-a transformat într-o arzătoare dorință de a merge și a o vedea pe viu. M-am apucat să scotocesc mai în detaliu.

Cum ajungem acolo?

Islanda e o insulă în mijlocul Oceanului Atlantic, astfel vom putea ajunge acolo doar cu avionul. Asta dacă nu cumva vrem să ne plimbăm cu vaporul vreo săptămână... Primele căutări mă ajută să îmi fac o idee mai bună despre acest aspect. Zbor direct nu există! Iar cea mai ieftină variantă cu 1 escală ajungea la 300 euro / persoană (dus - întors) și escala avea între 7 și 13 ore. Următorul preț, pentru a micșora durata escalei era de 500 euro de persoană. Și încă nu băgasem în calcul bagajul de cală. Este deja usturător. Dacă ne hotărâm să mergem, atunci cred că ar trebui să ne luăm o vacanță de cel puțin 2 săptămâni, ca să fie mai atenuat costul avionului, să vedem tot ce se poate vedea și să nu mai fie nevoie de o altă excursie. Nu am încheiat capitolul bilete de avion, însă mi-am făcut o idee; rămâne să văd dacă și cum voi putea scădea costul zborului.

Cum ne deplasăm pe insulă?

În 2 săptămâni ne propunem să vizităm toată Islanda, să facem un tur de jur - împrejur. Pentru asta vom avea nevoie de mașină. Ia stai puțin, Claudia face niște conexiuni: Marea Britanie - Irlanda - Islanda și vine cu temerea: "Nu cumva se conduce pe partea stângă a șoselei!?" Nu prea credeam așa ceva, însă a fost suficient cât să îmi dea câteva emoții. Verific și mă liniștesc. Nu e așa, în Islanda se conduce pe partea dreaptă a șoselei, ca și la noi.

Ce-ar fi dacă am închiria o rulotă!? Ar fi ocazia perfectă să testăm această variantă. Apoi mă gândeam că vom face ceva economie, având și cazarea și transportul la un loc. Am găsit câteva site-uri care închiriază rulote pentru Islanda. Prețul unei rulote de 2 persoane pentru 2 săptămâni ajungea între timp 2100 și 2500 euro. Iar pentru 4-5 persoane ajungea pe la 4200 euro. Nu prea mai părea o afacere. Și apoi cu rulota nu poți înnopta pe unde vrei tu, după cum ai putea avea impresia, ci doar în campinguri; adică mai adaugi și costurile de acces în camping.

Hai să vedem și varianta cazare plus mașină!

Inițial mă uitam atât la prețuri pentru 5 persoane, cât și pentru 3, întrucât nu știam sigur dacă vom merge doar noi sau vom fi însoțiți. Aveam nevoie de câteva calcule estimative de buget ca să vedem cu toții dacă ne putem încadra.

Un Logan MCV pe 2 săptămâni 1000 - 1200 euro, un Volkswagen Polo 950 euro, un Fiat 500 850 euro.

Până cu vreo 2 săptămâni înainte de a pleca în concediu știam că ne vom deplasa cu un Kia Rio sau ceva similar. Făcusem rezervare pe site-ul goldcar.es și nu plătisem niciun avans. Mi-a convenit destul de mult acest aspect. însă când am vrut să fac ceva modificări la rezervare, respectiv să mai adaug un șofer, să schimb asigurarea, nu funcționa de nicio culoare. Am încercat și de pe alt browser, am încercat și de pe telefon, am mai așteptat câteva zile, nicio schimbare. Și uite astfel am descoperit că stau cam prost la capitolul asistență. Pe email, messenger, whatsapp, chat, nimic. Singura variantă era să sun în call center, iar call center-ul central era în Spania, căci în România nu există. În aplicația de telefon găsisem totuși pentru suport și un număr de România, însă nu răspundea nimeni nici dimineață, nici la prânz, nici seara, nici în alte zile. Am sunat până la urmă în Spania. Domnișoara care mi-a răspuns părea a fi în mare grabă, parcă pierdea autobuzul; îmi turuia repede toate variantele pe care le am și eu o luam de la capăt încercând să îi explic că nu se potrivește niciuna din variante. După vreo 2 iterații identice am reușit să mă fac înțeles. Se pare că de acolo nu poate să efectueze aceste modificări și singura variantă rămâne să fie operate la preluarea mașinii. Această interacțiune nu mi-a plăcut deloc. Drept urmare m-am apucat să caut pe internet review-uri despre ei. Nu stăteau deloc bine. De ce oare nu m-am uitat la asta în urmă cu 1 an, când i-am ales?! Dar ce companie de închirieri mașini are review-uri bune? Nu prea sunt. Am găsit una singură cu note mult mai mari decât restul: reykjavikcars.com. Acum m-aș fi așteptat să aibă și niște prețuri exorbitante. Nu a fost chiar așa. Și mi-au oferit asistență pe email destul de prompt. Primeam răspunsuri în câteva minute. Îmi aduc aminte chiar că ajunsesem la bancă să îmi fac un card de credit și am primit întrebarea dacă e nevoie să fie embosat și le-am trimis mail de acolo și cât timp am completat hârtii am avut și răspunsul înapoi că da. Pentru o parte din mașini, dacă optam pentru asigurarea platinum, nu mai era nevoie de card de credit, însă pentru mașina aleasă de mine era nevoie.

2WD sau 4WD?

Inițial alesesem o mașină 2WD pentru că era suficient pentru drumurile principale. Întregul "Ring Road", adică drumul ce înconjoară insula, drum numerotat cu 1, este în întregime asfaltat. Drumurile secundare importante sunt de asemenea asfaltate. Restul drumurilor sunt nepavate, însă pe perioada verii sunt foarte bine întreținute. Doar drumurile montane sunt accesibile doar mașinilor cu tracțiune 4x4. Fiecare drum are un număr și pentru a face diferența între drumuri normale și drumuri montane, cele montane au primit un F în fața numărului. Tot analizând harta am observat că drumurile cu F erau de cele mai multe ori continuări ale unor drumuri normale, numărul se păstra același, doar că de la mijlocul lui mai primea bonus un F în față.

Într-un an de zile am avut timp să citesc destule articole și aveam cel puțin 2 locații în care îmi doream să ajung, timpul nu prea permitea să le atingem deplasându-ne pe jos, iar alternativa era să urcăm cu mașina, însă era nevoie de mașină 4x4. Dar parcă nu îmi venea să dau dublu pe un 4x4. După ce mă hotărâsem să iau asigurarea platinum, adică full, căci voiam să stau fără teama că s-ar putea să fiu nevoit a scoate vreun ban neplanificat din buzunar la finalul excursiei, am descoperit că un Kia Rio are asigurarea full mult mai scumpă decât un Suzuki Jimny. Și astfel compensa destul de mult din costul final. Cu totul un Kia Rio ajungea pe la 1050 euro, iar un Suzuki Jimny la 1150 euro. Începusem deja să înclin balanța spre Jimny. Dar oare ne încap bagajele?! Dacă nu încap în spate, avem posibilitatea să rabatăm un scaun, care oricum o să fie neocupat, și atunci sigur vor încăpea. Și uite-așa am rămas la varianta 4x4. Doar că a trebuit să mai fac o vizită la bancă să îmi fac și un card de credit pentru a avea garanție, lucru care nu ar fi fost nevoie pentru Kia Rio.

De unde preiau mașina?

Pentru preluarea mașinii de la goldcar eram pregătit cu locația exactă, aveam coordonatele gps unde trebuia să mă prezint. Acum, pentru reykjavikcars, nu găseam nicăieri această informație, de parcă nu exista nicăieri acest birou. Până la urmă întreb. Primesc răspuns că este în incinta aeroportului, chiar în holul de la sosiri. Asta nu e deloc rău. Din ce în ce mai mult îmi întăresc convingerea că am făcut o alegere bună. Ah, să nu uit! Unul din reviewurile citite era de la un nene un pic supărat, care rezervase tot un Suzuki Jimny și primise o Dacia Duster. Duster chiar dacă e considerată clasă superioară și e mai scumpă, nenea zicea din experiența personală că nu se compară la calitate și nu ar da în niciun caz un Jimny pe un Duster. O fi știind el ce-o fi știind. Pentru mine, unul care nu a testat nici una din ele, nu ar fi o problemă. Și dacă stau bine să mă gândesc, s-ar putea chiar să mă bucur, căci aș avea loc mai mult pentru bagaje. Și ăsta era unul din review-urile negative!?

Ce trebuie să avem grijă când conducem în Islanda?

La preluarea mașinii aveam să primesc câteva informații utile. Ele or fi fost multe de zis, însă câte să îmi zică și doamna respectivă într-un timp atât de scurt, că doar nu om sta la povești toată noaptea! Bine că am citit înainte de venire mai multe lucruri despre reguli, conduită preventivă, drumuri și trafic. Aici am aflat una bună: la ieșirea din sensul giratoriu, cel de pe banda 2 are prioritate față de cel care rulează pe banda 1. Și să avem grijă la Akureyri, dacă trecem prin tunel, trebuie să îl plătim online, ori înainte ori după; să nu ne așteptăm că ne oprește careva la vreo barieră, să ne ceară bani. Dar, ca o sugestie, am putea să îl ocolim, e mai ieftin și beneficiem și de o priveliște mai frumoasă. Și mai sunt diverse parcări în Islanda unde ai impresia că ai putea scăpa fără să plătești, că nu se uită nimeni la tine, însă o cameră foto îți face poză când ai intrat în parcare și apoi se așteaptă plata de la "tonomat", altfel ajunge solicitare de supraplată la firma de închirieri.

Mașina închiriată de mine poate merge pe drumuri F și asigurarea acoperă destul de multe lucruri, cu câteva excepții. Mare atenție la traversarea râurilor, dacă se întâmplă ceva cu mașina în această situație suntem în totalitate răspunzători, asigurarea neacoperind nimic. De asemenea trebuie să avem grijă cu vânturile puternice: dacă se rupe vreo portieră din cauza vântului, iar trebuie să scoatem bani din buzunar. Cât despre daunele produse în interior, independent de vreun eveniment cu daune în exterior, și pe acestea trebuie să le plătim din buzunar. Of, dacă mă mănâncă undeva să citesc tot contractul, aflu prea multe lucruri, unele neliniștitoare, altele care te bagă în ceață din cauza exprimării. Amenzile ce ajung la firma de închieri îmi vor fi imputate de pe cardul de credit, probabil însoțite de o taxă de procesare... O taxă destul de mare mi-a părut a fi taxa de curățare, aproape o treime din costul total al închirierii. M-a cam pus pe modul atenție excesivă căci nu prea vedeam unde am putea-o curăța pe drum, poate la întoarcere, în Reykjavik. O altă taxă era pentru întoarcerea cu rezervorului neumplut, precum a fost preluată mașina. Aceasta, însă, era eclipsată de cea de curățare.

Am mai prins câteva idei importante și de la cele citite pe diverse site-uri, in special pe acesta, care este dedicat regulilor și conduitei condusului în Islanda. Nu sunt chiar multe. Toate persoanele trebuie să-și prindă centura de siguranță. Până aici nimic nou. Luminile de drum (faza scurtă) trebuie să fie aprinse tot timpul. Nici aici nimic ieșit din comun. Calitatea drumului se poate schimba în unele locuri brusc, din drum asfaltat poate deveni drum nepavat. Acest lucru este semnalat printr-un indicator. Ar fi bine să nu fie ignorat, să se reducă viteza pentru a te acomoda cu noul tip de drum. Pentru că Islanda are la tot pasul peisaje extraordinare ce se doresc a fi admirate sau/și pozate, să nu ne luăm atenția de la drum și să nu oprim în mijlocul drumului. Ar fi bine să căutăm un loc de parcare pentru a nu încurca circulația. Islanda mai are de asemenea niște indicatoare pe care nu le-am mai întâlnit prin alte locuri, cum ar fi: acces permis doar pentru 4x4, atenție la oi, atenție la reni, trecere pod cu 1 singură bandă, creastă de drum fără vizibilitate...

Cum e cu roaming-ul?

Ia să vedem cum facem cu internetul, în special pentru gps. Islanda nu face parte din UE. În primă fază am crezut că va trebui să navigăm cu hărți offline, apoi m-a luminat Mihai că Islanda, chiar dacă nu face parte din UE, ea face parte din SEE, asta însemnând că putem folosi roaming-ul pentru date fără probleme, consumând din traficul avut în abonament.

Unde stăm? Rezervare prin booking sau airbnb?

Pentru cazare am aruncat mai întâi un ochi pe booking și am văzut niște scoruri mărișoare. Am zis să încercăm alternativa airbnb. Și părea într-adevăr o variantă mai bună. Găseam apartamente pentru 4 persoane la prețuri între 60 și 75 euro pe noapte, mai puțin pentru zona de sud-est, unde prețurile porneau de la 110 euro pe noapte. În total ar ajunge cam 1300 euro cazarea pentru 4 persoane. Mai târziu aveam să descopăr că pentru un număr mic de nopți petrecut per locație airbnb devine mai puțin avantajos în detrimentul lui booking, din cauza extra costurilor de curățenie și procesare pe care nu le luasem în calcul. Și dacă stai în fiecare zi în câte o locație diferită plătești practic zilnic taxa de curățenie și taxa de administrare rezervare (serviciul de intermediere), care ajungeau împreună la valoarea unei zile de ședere sau pe alocuri chiar să depășească. Deci airbnb este avantajos pentru sejururi petrecute într-o singură locație.

Cât ne costă cu totul?

Hai să vedem la ce estimări de buget ajunsesem!
Varianta cu rulotă

Varianta cu mașină și cazare

Deci cu banii de rulotă pentru 1 familie luăm și cazare și mașină pentru 2 familii.

Aveam să vedem mai târziu că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Cea mai mare eroare a fost la cazare, unde în loc de 1300 euro, cât aveam bugetat, am ajuns să plătim 2400 euro. La închiriere mașină nu știu dacă a fost chiar o eroare, pentru că a fost alegerea noastră ca în loc să mergem cu o singură mașină, să ne deplasăm cu 2.

Cu 1 săptămână înainte de plecare ajunsesem la ceva de genul:

Nu eram departe de varianta cu rulota. Am mai crescut între timp mașina și benzina odată cu ea.

Avem nevoie de cash?

Cum vom plăti pe acolo? La toate cazările am văzut că ori își vor trage ei banii de pe card înainte de a ajunge acolo sau o să plătesc în timpul șederii tot cu cardul. La supermarketuri vom folosi cardul. La benzinării de asemenea vom plăti cu cardul. E posibil pe la parcări și toalete să fie nevoie de ceva mărunțiș, cash. Astfel mi-am notat, să nu uit, ca în aeroport, când vom ajunge în Islanda, să retrag de la bancomat 5000 ISK. Paritatea ISK / RON ar fi cam de 30 coroane islandeze la leu. Deci nu sunt multi bani, doar să nu fim luați prin surprindere în diverse locuri în care nu se va putea plăti cu cardul. Bineînțeles că am uitat să retrag bani de la bancomat din cauza unor evenimente neprevăzute. Dar nici că am avut nevoie să plătim cash în vreun loc.

Când să mergem?

Când ar fi perioada cea mai bună pentru această excursie? Păi trebuie să luăm în calcul prețurile și vremea. Sezonul de vârf este între iunie și august. Acesta este caracterizat printr-o vreme mai bună, dar și prețuri mai mari. În plus lumina zilei se întinde aproape întreaga zi. Urmează sezonul de mijloc, în lunile mai și septembrie, cu o vreme ceva mai instabilă și cu prețuri o idee mai mici. Tot restul anului este încadrat ca extrasezon, prețurile sunt mult mai mici, dar și vremea este de iarnă. Cred că luna septembrie este cea mai potrivită. Evităm sezonul de vârf, dar evităm și iarna. Primele 2 săptămâni din septembrie ar fi perfect ca să se întoarcă și Răzvan la grădiniță în timp util.

Ce vom vedea?

Acum trebuie să fac lista cu toate atracțiile turistice, să le împart pe zone și în funcție de acestea să fac alegerea locațiilor de cazare. Mi-a luat ceva timp această operațiune, însă am rezolvat-o. În sud avem cascade: Cascada Seljalandsfoss, Cascada Gljufrafoss, Cascada Skógafoss. În sud-est avem cel mai mare ghețar, Laguna glaciară Jökulsárlón și Parcul Național Skaftafell. În est avem fiorduri, reni, cea mai mare pădure, Lacul Lagarfljót cu a lui poveste cu un monstru precum cel din Loch Ness. În nord avem multe dovezi ale activității vulcanice, aici vom vedea balene, cascada cu cel mai mare debit: Cascada Dettifoss și Arctic Henge. În nord-vest avem multe fiorduri și o frumoasă cascadă: Cascada Dynjandi. În vest avem Peninsula Snaefellsnes cu o multitudine de atracții, printre care și renumitul Kirkjufell. Iar în sud-vest avem capitala, Reykjavik, cu ale ei atracții. Acum știu cam pe unde să caut cazare și câte zile să stăm în fiecare locație.

În ce sens facem turul?

Ar mai trebui să mă hotărăsc în ce sens să facem circuitul. Unii optează pentru a începe cu sudul, unde sunt mai multe lucruri de văzut, iar energia maximă de la început de concediu îți permite să petreci mai mult timp pe drumuri pentru a le vedea pe toate. Alții sugerează, în mod specific pentru perioada aleasă de noi, să începem cu nordul pentru că vara tinde să stea mai mult în sud, spre deosebire de zona nordică, unde, datorită apropierii de cercul polar, vine și iarna mai repede. Astfel părerile sunt împărțite. De fapt nu există un sens greșit de realizare a circuitului. Părerea mea este că varianta cu vremea este cam la noroc, însă chestia cu energia va fi valabilă și pentru noi.

Să începem cu Reykjavik sau să lăsăm capitala la final?

Dacă aterizăm ziua, putem prelua mașina și având lumină putem ajunge la o locație de cazare mai depărtată. Dar putem de asemenea să ne oprim și în Reykjavik. Vot imparțial!

Dacă aterizăm seara, ca să nu mergem prea mult noaptea pe drumuri necunoscute, cu o mașină nouă, după multe ore de zbor, plecați de acasă de prea mult timp, poate ar fi bine să căutăm cazare aproape de aeroport. Vot pentru Reykjavik la început!
Dacă, la plecare, decolăm dimineața devreme, atunci ar trebui să fim în apropierea aeroportului. Vot pentru Reykjavik la final!

Dacă decolăm seara, putem vizita Reykjavikul și apoi să ne îndreptăm spre aeroport. Dar putem de asemenea să venim de departe. Vot imparțial!

Până la urmă, revenind la partea cu energia în surplus de la început de concediu, cred că ar fi bine să pornim în forță imediat după aterizare și să lăsăm mai multe zile de relaș să le petrecem la final, în apropierea capitalei.

Cum e cu aurora boreală?

Cea mai importantă atracție pentru Islanda a reieșit a fi aurora boreală. Deja îmi sclipeau ochii. Tot ce știam despre aurora boreală era că pentru a o vedea trebuie să te înarmezi cu răbdare și să te îmbraci bine, chiar foarte bine, cam pentru vreo -20 - 30 grade. Analizând vremea în Islanda observ că am avea șanse să vedem aurora la niște temperaturi mai pământești. Doar că trebuie să ai extrem de mult noroc.

Care ar fi cea mai bună perioadă de vizitat Islanda pentru a vedea aurora boreală?

Păi să vedem! Vara, când e mai cald, adică din iunie până în august nu prea ai șanse, că e ziua prea lungă și pentru a vedea aurora boreală e nevoie de noapte deplină.

Când răsare și când apune soarele?

Sursa: timeanddate.com

Nici în luna mai nu prea ai șanse, din același motiv, că e ziua prea lungă. Din septembrie până în martie se schimbă proporția dintre zi și noapte, aceasta din urmă primind felia mai groasă. Astfel această perioadă devine o perioadă bună pentru a vedea aurora boreală. Însă în octombrie apar primele ninsori, deci ai putea spune că începe iarna prin zona aia. Și o tot ține așa până prin aprilie. Apoi iarna, chiar dacă e noaptea mult mai lungă, nu înseamnă că poți să stai la pândă toată noaptea. Tot undeva între 10 seara și 1 noaptea vei sta de veghe sau ar mai fi o variantă, să dormim pe rând, câte unul să rămână să păzească cerul. Lunile optime pentru a vedea luminile nordului cică ar fi septembrie și martie, în perioada echinocțiilor. Se pare că luna septembrie, aleasă deja, se potrivește destul de bine și pentru șansele de a vedea aurora boreală.

Cum am vânat bilete de avion!

Revenind la biletele de avion, am luat la rând toate companiile aeriene low cost și am căutat combinații de zbor, pentru că nu mă mulțumea deloc ce îmi oferea vola.ro. Nu prea existau companii low cost care să ajungă pe aeroportul internațional din Islanda, respectiv Keflavik, în apropiere de Reykjavik. O variantă ar fi fost compania aeriană islandeză low cost, Wow Air. Bine am făcut că nu am ales-o pe aceasta, pentru că urma să dea faliment prin martie anul următor, adică nu mai aveam cu ce zbura. Am descoperit apoi că wizzair are de asemenea zboruri până la Keflavik. Am combinat eu apoi 2 zboruri wizzair, cu escală la Londra și uite-așa am obținut cea mai bună variantă de până acum. Ajunsesem la valoarea de 850 euro pentru 3 bilete dus - întors, București - Keflavik. M-am jucat puțin cu o aplicație interesantă pentru a afla prețul corect al biletelor de avion. Astfel am ajuns la concluzia că șanse prea mari de a scădea prețul nu prea sunt. Însă am putea aștepta o zi cu discount 20% la orice zbor și să cumpăr biletele atunci. Acest lucru s-a întâmplat de Black Friday, când am cumpărat cele 3 bilete dus-întors, cu escală de 6 ore la Londra, cu 700 euro, iar adăugând și 2 bagaje de cală am ajuns pe la 950 euro. Nu știu dacă aș fi putut găsi o ofertă mai bună. Cert era că nu aveam de gând să o ratez și le-am cumpărat atât pentru noi 3, cât și pentru Claudia cu Dan.

Rezumat

Etichete:
islanda
Comentarii